Un băiețel în vârstă de doar 8 luni, născut cu surditate bilaterală, a fost operat în iunie 2024 la Clinica ORL a Spitalului Clinic de Urgență pentru Copii „Marie Skłodowska Curie” pentru a i se implanta un dispozitiv auditiv (implant cohlear). Noutatea intervenției a fost reprezentată de vârsta fragedă a copilului, acesta fiind primul cu vârsta sub 10 luni și unul dintre primii cu vârsta sub un an din România care a beneficiat de asemenea tehnologie, care poate înlocui cu succes auzul natural. Progresul față de anii 2008-2010, când a fost realizată prima serie mai consistentă de implantări la copii, este evident: pe atunci, vârsta pacienților atingea sau depășea în mod curent 2 ani.
Dar… de ce contează atât de mult ca intervenția să fie făcută cât mai rapid?
Potrivit specialiștilor, cu cât implantarea este realizată mai precoce, efectele produse de lipsa auzului în dezvoltarea cognitivă a copilului sunt recuperate mai rapid, permițând încă din prima copilărie dezvoltarea armonioasă a acestuia. Cu alte cuvinte, orice zi contribuie semnificativ la reducerea decalajelor copiilor cu proteză sau implant, față de cea a copiilor născuți fără deficiențe de auz.
Revenind la evenimentul amintit, echipa medicală care a realizat intervenția a fost condusă de prof. univ. dr. Dan Cristian Gheorghe, șeful Clinicii ORL a spitalului „Marie Curie” (foto).
„Complexitatea intervenției a fost dată de vârsta fragedă a pacientului. Vorbim de un tratament modern, pentru o afecțiune sever invalidantă. Copiii cu pierdere profundă de auz, implantați la vârste cât mai mici, au șanse mult mai mari de a se integra în societate și de a duce o viață normală, fără sprijin suplimentar. Acest lucru reprezintă un avantaj atât pentru copil, cât și pentru societate”, a declarat prof. univ. dr. Dan Cristian Gheorghe pentru presă, la acel moment.
Veriga (cea mai) slabă dintr-un lanț al recuperării
Ca părinte care a trecut, împreună cu copilul său, prin aceste încercări ale vieții, pot aprecia că, în ultimii ani, sistemul medical din România tinde către aplicarea algoritmului ideal de intervenție precoce în recuperarea hipoacuziei: screening auditiv la naștere, diagnostic audiologic cât mai rapid (ideal la 3 luni), protezare sau implantare cohleară înainte de împlinirea vârstei de un an și terapie de reabilitare auditiv-verbală de lungă durată începută imediat după aceea. Toate, împreună cu efortul constant și dedicarea părinților și familiei, permit o dezvoltare a limbajului apropiată de a copiilor normal auzitori.
Totul pare bine până aici și, adevărat, unele din aceste etape se desfășoară cu succes. Există însă o verigă mai slabă în acest lanț critic: disponibilitatea și accesibilitatea terapiei de reabilitare, încă serios deficitară din lipsa specialiștilor și a finanțării. Despre această vulnerabilitate în asistența persoanelor cu deficit de auz voi scrie cu o altă ocazie.
Text: Bogdan Stanciu
